Casele din zona pieţei centrale arată exact cum arătau şi în secolul XIX ©7C
E greu să spui ce e mai pitoresc la Rimetea (Torockó), în inima Apusenilor. În primul rând e amplasamentul, într-o depresiune bucolică, cea a Trascăului, dominată de un masiv abrupt – Piatra Secuiului -, care pare că atârnă de soare.
Apoi e satul propriu-zis. Dacă nu ar fi jalnicul asfalt de pe uliţele principale, ai putea pretinde că te plimbi printr-un sat din secolul al XIX-lea. Totul e autentic. Reclamele la Coca Cola nu agresează peisajul. Casele albe, înşiruite ca nişte soldaţi la defilare, sunt conturate de tâmplăria verde a ferestrelor, din care curg muşcate şi petunii.
Mai este şi liniştea. Atât de intensă încât te face să crezi că eşti într-un muzeu în aer liber. În piaţa centrală a satului nimic nu mişcă minute în şir, până când îşi fac apariţia câte o maşină sau un grup de turişti. Invariabil, sunt maghiari. Din Ungaria sau din România, dar de etnie maghiară. Românii nu se sinchisesc să vină până aici.
Biserica ortodoxă din centrul Rimetei ©7C
Mai este apoi unicitatea etno-geografică a locului – o comunitatea de maghiari înconjurată de o masă de moţi, de unde şi un bilingvism al localităţii la fel de pregnant ca cel al Târgu-Mureşului. Apoi vine identitatea confesională – localitatea este preponderent unitariană, situaţie rarisimă. La toate acestea se adaugă tradiţiile minereşti ale localităţii, legate de extragerea şi prelucrarea fierului. În vremurile de glorie, înainte de apariţia industriei metalurgice, Rimetea şi învecinatul sat Colţeşti (Torockószentgyörgy) formau cel mai important centru de prelucrare a fierului din Ardeal. Iar asta nu e totul. Deşi e doar o comună, Rimetea are un muzeu etnografic mai bine întreţinut şi organizat decât muzeele din Sebeş, Aiud, Orăştie, Turda sau alte municipii transilvane. Mobila pictată, portul local şi produsele de feronerie sunt vedetele expoziţiei.
Cameră tradiţională, reconstituită în muzeu ©7C
Micile restaurante din piaţa centrală – recomand frigăruile haiduceşti de la Szarvas Vendéglő – nu au termopane, nici terase cu mobilier de plastic. Biserica ortodoxă din aceeaşi piaţă nu a fost gândită să eclipseze totul în jur, pentru a arăta cine e stăpânul, ci se pliază pe peisaj. Un magazin cu suveniruri, deschis de o familie din Ungaria care şi-a cumpărat casă aici, oferă spre vânzare ciocolăţele personalizate cu imagini din Rimetea, magneţi de frigider cu case rimetene, dar şi borcănaşe cu nuci în miere sau diverse dulceţuri. Restul magazinelor de suveniruri sunt tributare kitsch-urilor clasice care se găsesc îndeobşte la astfel de magazine.
Drumul de la Aiud spre Rimetea trece prin superbele chei ale Vălişorii ©7C
Medaliile Europa Nostra sunt amplasate la vedere pe case ©7C
O tanti vinde la tarabă bunătăţi de casă, dintre care cel mai original mi s-a părut oţetul cu tarhon în el. „Nu e produs local, da’ tot întreabă ungurii ăştia dacă am de vânzare, aşa că de doi ani am început să fac”, a explicat femeia, cu un pronunţar accent maghiar. M-a amuzat copios sintagma „ungurii ăştia”, folosită de o unguroaică din România.
Una peste alta, Rimetea merită văzută şi revăzută. E un exemplu de comunitate care nu vrea să uite tot ce o face să fie diferită de restul şi care a ştiut să îşi pună în valoare aşa de bine propria identitate încât în 1999 a primit recunoaşterea întregii Europe. Este vorba despre Medalia Europa Nostra, acordată – pentru prima dată în România – pentru cele 138 de case rimetene construite în secolul al XIX-lea, care au fost restaurate fără cusur.
Vânzătorii s-au adaptat la cerinţele turiştilor din Ungaria ©7C
Trebuie spus că toate aceste case, cu o arhitectură influenţată clar de casele săseşti, sunt întreţinute cu ajutor financiar din partea Primăriei Sectorului V din Budapesta. De altfel, întregul program de restaurare a caselor a fost şi este sponsorizat de Primăria Sectorului V din Budapesta, fiind derulat de Fundaţia Transylvania Trust. Detalii aici.
La plecare din Rimetea ai senzaţia că ai plecat din altă ţară. Drumul dezastruos te aduce rapid cu picioarele pe pământ – nu poţi fi decât în România. Este cel mai prost drum asfaltat pe care am circulat, indiferent că e vorba de porţiunea Aiud-Rimetea sau Rimetea-Buru. Partea bună este că există finanţare europeană pentru reabilitarea lui, iar lucrările sunt în curs.
Toate bune si frumoase, descrise destul de precis. Dar … biserica maaaare ortodoxa din centrul satului e clar o nuca serioasa in perete. Nu stiu citi credinciosi vorbitori de limba romana exista in sat, dar clar insuficienti ca sa scuze o asemenea enormitate. Care mai e pusa si in mijlocul unei piatete in care nici unitarienii de care pomeneai nu si-au plasat biserica, deci eu zic ca a reusit sa domine destul de neplacut peisajul. Pliatul clar nu a fost luat in calcul, biserica ortodoxa e destul de pusa momentan pe acaparat terenuri, bunuri, enoriasi cu tot cu banii din dotare asa ca nu prea cred ca acolo au gindit un proiect de armonie confesionala
. Dar satul tot merita vazut, clar. Frumoasa treaba faci sau faceti aici, nu stiu bine inca amanunte ca abia am descoperit site-ul, dar am sa aflu mai multe in cele ce urmeaza.
@ Dora: Nu detin adevarul absolut, din fericire
; impresia mea a fost ca nu este ostentativa acea biserica, spre deosebire de, sa zicem, bisericile ortodoxe din Cluj (Piata Avram Iancu) sau Tg Mures (Piata Trandafirilor).
Într-adevăr cultura locală din Rimetea e unică şi diferită de cultura altor sate maghiare din România. Din câte ştiu, minerii aşezaţi în evul mediu în regiune erau germani, dar nu saşi, nici şvabi, ci dintr-o regiune a Austriei de azi. De-a lungul secolelor şi-au pierdut limba, s-au maghiarizat, dar portul lor popular, stilul arhitectural, şi unele nume de familie din sat păstrează tradiţiile austrieci, ceea ce îi dă un caracter unic în Ardeal. Corectaţi-mă dacă ştiţi mai bine, sau dacă cunoaşteţi detaliile istorice.
@Laci – La fel ştiu şi eu
dupa mintea ta Dora in locul bisericii ortodoxe ar trebui o troita. Incearca ungaria daca vrei sa-ti lipseasca bisericile ortodoxe din peisaj.
inca o data felicitari.In ghidul de care am pomenit anterior intr-o alta postare citisem de Rimetea si ma mira amplasarea lcoalitatii in mijlocul zonei motilor.Din ce a scris Laci,imi confirma banuielile .Sper sa reusesc sa vizitez odata ,toate aceste localitati de care am pomenit.
@SeptemCastra: fara sa fiu ortodox, mi se pare catedrala din Cluj e o constructie interesanta si de bun gust, chiar daca e mare. Problema e cu statuia aceea a lui Avramut, care e oribila, odihneasca-se-n pace! Cat despre biserica ortodoxa din Rimetea, e clar ca nuca-n perete, singura chestie care o mai salveaza e, daca bine imi aduc aminte, vegetatia din jur, care o mai ascunde. Si mai are si stalpi cu drapeluri tricolore in mod ostentativ. E haios.
@Dan – cu privire la catedrala din Cluj, ce sa zic, gusturile nu se discuta. In ce priveste biserica din Rimetea, probabil ca am gresit apreciind-o ca nefiind ostentativa.
[...] fosta localitate miniera, traind apoi din agricultura si zootehnie, Rimetea a devenit agroturistica gratie unui program de restaurare si conservare, inceput in 1996. [...]