În 1923 vedea lumina tiparului „Clujul”, o „publicațiune” din Biblioteca „Orașele noastre”, sponsorizată de Fundațiile Culturale Regale. Scopul cărții era de a face cunoscut Clujul în rândul publicului larg din România Mare, o țară care tocmai se descoperea pe sine.
Coperta cărții
„Între Nistru și Tisa, dela Balcic de pe malul Mării Negre până la Sighetul Maramureșului, sunt o mulțime de orașe – centre de vieață economică și culturală – pe cari nu le cunosc nici chiar Românii culți cari locuesc la câteva zecimi de kilometri departe de ele. Și este firesc să fie așa, după condițiile de vieață dinainte de răsboiu, când sistematic și prin toate mijloacele privirile Românilor din țările acum reunite cu Regatul – până acum singura țară și stat de vieață și de cultură românească – erau întoarse de la el spre părțile opuse, spre centrele Statelor cari stăpâneau acele țări românești: Basarabenii spre Petersburg, Moscva și Chiev; Bucovinenii spre Viena; Ardelenii, Bănățenii și Ungurenii spre Budapesta”.
Așa explica necesitatea acestor „publicațiuni” academicianul Ion Bianu, îngrijitorul bibliotecii. Cărțulia despre Cluj tipărită în lumina celor scrise de Bianu are sub 80 de pagini și este semnată de „Victor Lazăr, prof. la Școala Normală de Învățători din Cluj”. Iată cum era descris Clujul contemporan în această lucrare: Continue Reading »
