Feed on
Posts
Comments
mihai serban

Mihai Şerban

În curând va vedea lumina tiparului o monumentală istorie a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj. În aşteptarea volumului, reiau un post de acum aproape doi ani, despre unul dintre fondatorii acestei instituţii, profesorul Mihai Şerban, o personalitate prea puţin cunoscută a Clujului interbelic.

O sumedenie de personalităţi din Transilvania nu şi-au găsit locul cuvenit în istorie pentru că nu au fost considerate „politically correct” de regimul comunist-naţionalist: fie nu erau români, şi atunci au fost epuraţi pentru a nu atenta asupra caracterului neapărat românesc al regiunii, fie erau români care au reuşit să ajungă în vârful societăţii, dar atunci nu dădeau bine, pentru că alura lor era de natură să compromită mitul naţiunii oprimate.

O altă pleiadă de personalităţi, din perioada modernă-contemporană de această dată, au fost trecute în plan secund deoarece convingerile lor politice nu puteau fi nicidecum împăcate cu dictatura proletariatului.

Categoria „Panteon” a blogului este dedicată tuturor acestor marginalizaţi sau semimarginalizaţi, iar primul portret este cel al profesorului Mihai Şerban, unul din fondatorii agronomiei moderne din România, delegat la Conferinţa de Pace de la Paris de după primul război mondial, secretar de stat şi deputat ţărănist în perioada interbelică.

Majoritatea informaţiilor despre el le deţin din studiile realizate de dr. Mihai Cucerzan, pe care le-am completat cu cercetări proprii. Continue Reading »

Cluj by night/ Foto: Sándor Bodor

Primăria Municipiului Cluj-Napoca organizează, în perioada 30 septembrie – 2 octombrie, evenimentul „Zilele Centrului Istoric al municipiului Cluj-Napoca“.

„Odată cu această ocazie se creează premisele necesare unei (re)întoarceri la atmosfera de altădată a Clujului medieval. Centrul istoric va fi însufleţit de piese de teatru, dansuri specifice epocii, concerte de muzică medievală, expoziţii fotografice şi parade ale costumelor medievale. Apogeul evenimentului va fi realizat în momentul în care, nu mai puţin de şase clădiri, piese de rezistenţă ale arhitecturii centrului istoric, vor fi iluminate simultan, într-o cromatică multicoloră“, se arată într-un comunicat de presă al primăriei. Continue Reading »

În Brașov

Probabil cel mai frumos oras din țară, în 34 de fotografii.
Coloana sonoră: Horea Crișovan (chitară electrică) & Filarmonica Banatul.

În 1923 vedea lumina tiparului „Clujul”, o „publicațiune” din Biblioteca „Orașele noastre”, sponsorizată de Fundațiile Culturale Regale. Scopul cărții era de a face cunoscut Clujul în rândul publicului larg din România Mare, o țară care tocmai se descoperea pe sine.

Coperta cărții

„Între Nistru și Tisa, dela Balcic de pe malul Mării Negre până la Sighetul Maramureșului, sunt o mulțime de orașe – centre de vieață economică și culturală – pe cari nu le cunosc nici chiar Românii culți cari locuesc la câteva zecimi de kilometri departe de ele. Și este firesc să fie așa, după condițiile de vieață dinainte de răsboiu, când sistematic și prin toate mijloacele privirile Românilor din țările acum reunite cu Regatul – până acum singura țară și stat de vieață și de cultură românească – erau întoarse de la el spre părțile opuse, spre centrele Statelor cari stăpâneau acele țări românești: Basarabenii spre Petersburg, Moscva și Chiev; Bucovinenii spre Viena; Ardelenii, Bănățenii și Ungurenii spre Budapesta”.

Așa explica necesitatea acestor „publicațiuni” academicianul Ion Bianu, îngrijitorul bibliotecii. Cărțulia despre Cluj tipărită în lumina celor scrise de Bianu are sub 80 de pagini și este semnată de „Victor Lazăr, prof. la Școala Normală de Învățători din Cluj”. Iată cum era descris Clujul contemporan în această lucrare: Continue Reading »

Palatul Belvedere din Viena, locul unde s-a semnat dictatul ©7C

Se fac, în 30 august, 71 de ani de la Al Doilea Arbitraj de la Viena, intrat în istoriografia română sub numele de „Dictatul de la Viena”. Germania și Italia au decis atunci atribuirea către Ungaria a unei mari părți din Transilvania. Reprezentantul României la arbitrajul de la Viena, Mihai Manoilescu, a binevoit să leșine când a auzit verdictul. O zi mai târziu, după un Consiliu de Coroană nocturn, în ciuda protestului vehement al lui Iuliu Maniu, România accepta fără să crâcnească dictatul, iar apoi s-a retras fără un foc de armă din teritoriul vizat.

Cu un an înainte, Polonia își pierduse ființa statală, dar câștigase respectul întregii lumi, opunându-se chiar și cu șarje de cavalerie mașinii de război germane. Cele mai mari națiuni din Europa Centrală și de Est dăduseră astfel două răspunsuri radical diferite aceleiași amenințări: unii au leșinat prin anticamerele sălilor unde li se decidea soarta, iar ceilalți au murit cu sabia în mână. Continue Reading »

Johannes Honterus

O ipoteză lansată pe un site de specialitate sugerează că harta Transilvaniei realizată de Johannes Honterus în 1532 (şi tipărită doar în 1539, după cele mai recente cercetări) nu ar fi doar o remarcabilă realizare cartografică, ci că autorul ei ar fi încercat să redea, schematic, contururile cetăților importante ale Transilvaniei, așa cum arătau ele atunci. Ipoteza rămâne să fie demonstrată, dar este cât se poate de incitantă, căci, daca e adevărată, atunci harta lui Honterus devine primul album cu imagini din Transilvania!

Lucrarea lui Honterus este, din punct de vedere cronologic, prima hartă a Transilvaniei. Denumită „CHOROGRAPHIA TRANSYLVANIAE Sybemburgen“, harta indică într-un cartuş central anul 1532 ca an al apariţiei. Totuşi, studii recente asupra hârtiei pe care a fost tipărită arată că de fapt ea a văzut lumina tiparului doar în 1539. Honterus a realizat-o prin tehnica gravurii în lemn, meşteşug pe care l-a desprins la Basel, unde lucrat între 1530 şi 1532 ca lector, corector şi consilier literar al tipografiei şi editurii Insingrin. Continue Reading »

Dealurile din zona Viscri, văzute din donjonul bisericii fortificate

Cineva mai inspirat ca mine scria că peisajul din preajma satului Viscri nu este cu nimic mai prejos decât cel din sudul Franţei. Nu am fost în Provence, dar pot spune că, într-o zi senină de vară, zona Viscri poate fi comparată în frumuseţe cu Toscana, chiar dacă este un alt tip de privelişte, mai sălbatică. Dealurile nu au fost rânduite de mâna omului, ierburile cresc încă libere, oile sunt mânate de ciobani ancestrali. Asfaltul – oricum foarte prost, deși turnat de numai câțiva ani – se termină unde începe satul şi bine face că nu merge mai departe. Câteodată binefacerile civilizaţiei fac mai mult rău decât bine, iar o panglică de bitum prin Viscri ar fi fost ca o directivă europeană inserată într-o proză de Fănuş Neagu. Continue Reading »

« Newer Posts - Older Posts »