În curând va vedea lumina tiparului o monumentală istorie a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj. În aşteptarea volumului, reiau un post de acum aproape doi ani, despre unul dintre fondatorii acestei instituţii, profesorul Mihai Şerban, o personalitate prea puţin cunoscută a Clujului interbelic.
O sumedenie de personalităţi din Transilvania nu şi-au găsit locul cuvenit în istorie pentru că nu au fost considerate „politically correct” de regimul comunist-naţionalist: fie nu erau români, şi atunci au fost epuraţi pentru a nu atenta asupra caracterului neapărat românesc al regiunii, fie erau români care au reuşit să ajungă în vârful societăţii, dar atunci nu dădeau bine, pentru că alura lor era de natură să compromită mitul naţiunii oprimate.
O altă pleiadă de personalităţi, din perioada modernă-contemporană de această dată, au fost trecute în plan secund deoarece convingerile lor politice nu puteau fi nicidecum împăcate cu dictatura proletariatului.
Categoria „Panteon” a blogului este dedicată tuturor acestor marginalizaţi sau semimarginalizaţi, iar primul portret este cel al profesorului Mihai Şerban, unul din fondatorii agronomiei moderne din România, delegat la Conferinţa de Pace de la Paris de după primul război mondial, secretar de stat şi deputat ţărănist în perioada interbelică.
Majoritatea informaţiilor despre el le deţin din studiile realizate de dr. Mihai Cucerzan, pe care le-am completat cu cercetări proprii. Continue Reading »






